Casă cu 10 camere cu Teren 1500 Mp în Aurel Vlaicu

Dali Imobiliare va prezinta spre vanzare o proprietate rara, cu adevarat speciala, situata intr-una dintre cele mai apreciate zone ale Brasovului strada Aurel Vlaicu.Mai mult decat o casa, acest loc poarta in el povesti, emotii si amintiri construite in timp, motiv pentru care am ales ca descrierea acestei proprietati sa fie spusa chiar prin ochii fiicei proprietarilor cea care a crescut aici si a trait frumusetea fiecarui colt al acestei case:Ca persoana care a locuit in casa asta aproape de cand s-a inventat propria mea existenta, as putea foarte bine sa incep cu o prezentare tehnica. Sa enumar la nesfarsit cati metri patrati are, cate camere, unde bate soarele dimineata si unde curentul iarna. As putea sa enumar totul cu o precizie demna de un agent imobiliar foarte constiincios. Dar, sincer, oricat de importante ar fi detaliile astea, nu fac cinste acestei case. Pentru ca ea nu se lasa redusa la cifre.Asa ca o sa va spun o poveste.Tipic oricarui copil istoria casei in care locuiam nu m-a interesat absolut deloc. Era acolo, functiona, avea pereti si Wi-Fi (prioritati clare), deci nu vedeam de ce as complica lucrurile cu trecutul ei. Pana intr-o zi, banala la prima vedere, cand eram intr-un Uber.Soferul, un domn pe la vreo 50 de ani, m-a dus pana acasa fara nimic iesit din comun. Dar, odata ajunsi la destinatie, inainte sa cobor, se uita la mine si ma intreaba: Chiar aici locuiesti?In stilul meu adolescentin consacrat usor plictisit, usor grabit am raspuns sec: Da.Omul, in schimb, s-a luminat la fata de parca tocmai descoperise o capsula a timpului. Stii ca aici era un atelier de tors lana?Din toata istoria casei mele, in momentul ala detineam fix informatia minima necesara ca sa nu par complet pierduta: Da... era al bunicilor mei.Si****Vezi atunci s-a intamplat ceva ce nu anticipasem. Cu o caldura in glas care nu prea avea legatura cu o simpla cursa Uber, a inceput sa-mi povesteasca cum venea cu bunica lui sa cumpere lana chiar din casa in care locuiam eu. Cum isi amintea locul, oamenii, atmosfera. Practic, pentru el, casa mea nu era doar o adresa era o amintire****Vezi coborat din masina fara sa-mi dau seama exact cand s-a terminat conversatia, dar cu un zambet larg si, mai important, cu o curiozitate noua. Dintr-o data, casa mea nu mai era doar locul unde stau, ci un loc care, aparent, contase pentru altii. Si daca fusese atat de importanta pentru niste straini, poate ca merita, in sfarsit, sa aflu si eu de ce.Dupa discutii lungi cu bunicii si parintii mei genul de discutii in care fiecare isi aminteste altceva si nimeni nu respecta o ordine cronologica clara am inteles un lucru esential: casa asta n-a fost niciodata doar o casa.A fost, mai degraba, un personaj. Cu o biografie complicata, cu episoade dramatice si momente umoristice, dar mai ales cu o istorie care, indiferent de vremuri, a reusit s-o tina mereu in picioare.Totul incepe in 1968, cand bunicul meu decide ca e momentul sa puna mana pe un teren si sa faca ceva din el. Nu stim daca a fost o revelatie sau pur si simplu ambitie, dar cert e ca s-a apucat de construit. In stilul epoci, adica facem ce putem acum, restul mai vedem, casa a prins contur treptat. In 1969, bunica mea s-a mutat deja in dormitorul de sus. Nu era chiar gata casa, dar avea usi, geamuri si suficient optimism cat sa fie locuibila. Restul s-a facut pe parcurs, o expresie care, in Romania, poate insemna orice intre cateva luni si cateva decenii.****Vezi parter, lucrurile erau mai... productive. Acolo functiona un atelier de daracit si tors lana. O afacere care nu aparuse din senin. Parintii bunicului facusera acelasi lucru in Turches, inainte sa-si vanda casa si sa se mute la Brasov. Practic, traditia familiei nu era doar pastrata, ci industrializata la scara mica.Atelierul era serios: patru angajate, doua schimburi si bunica mea, care facea ceea ce azi am numi customer service. Doar ca, in loc de e-mailuri si call center, ea alerga efectiv intre etajul unde locuia si avea grija de copii ei si parterul unde se vindea lana. Daca ar fi existat pe atunci pedometre, probabil ar fi doborat recordur****Vezi, intre timp, devenise una dintre putinele afaceri private din Brasovul acelor ani. Ceea ce, evident, nu trecea neobservat. Cand bunicul pleca in strainatate, Securitatea nu intarzia sa apara cu intrebari de genul: Iar te-ai intors? nu din politete, ci pentru ca aveau un ochi atent pe casa. Bunica mea spune ca erau invidiosi pe cat de frumoasa era iar mie imi place sa ii dau dreptate.A fost o perioada de glorie. Oamenii veneau, cumparau, investeau in lucruri durabile. Dar, cum se intampla cu toate epocile bune, a aparut concurenta neasteptata: second-hand-ul. Dintr-o data, lana nu mai era vedeta. Clientii fideli au ramas, dar erau in mare parte trecuti de 50 de ani oameni cu cap, cum spune bunica mea, adica oameni care inca tineau la bani si nu la moda.In****Vezi 1995, atelierul si-a inchis definitiv portile. Utilajele au fost vandute unei basarabence cu o scoala de arte si meserii, care avea nevoie de ele pentru a-i invata pe copii sa lucreze cu lana. Un final aproape poetic din punctul meu de vedere: de la productie la educatie.Dupa inchiderea atelierului, casa a intrat intr-o noua etapa. Bunica mea, vizionara ca de obicei, a decis ca fiul ei, adica tatal meu, merita conditii mai moderne (sau doar voia sa ne aiba mai aproape). Asa ca s-a luat hotararea: transformam atelierul in spatiu de locuit. Cu ajutorul unor prieteni de familie, casa a fost reconditionata si, in 2006, ne-am mutat oficial in fostul atelier de prelucrat lana si ceea ce am ajuns sa cunosc eu ca acasa.Mutarea a fost, pentru mine, un mic soc existential. Am trecut de la vechea casa unde dormeam in aceeasi camera cu parintii mei, iar fratele meu era singurul privilegiat cu camera proprie la un spatiu atat de mare incat, sincer, nu stiam ce sa fac cu el. Dintr-o data aveam nu doar camera mea, ci si extra spatiu, un concept care, la varsta aia, parea aproape suspect.Evident, n-a durat mult pana m-am adaptat. Ba chiar destul de repede am ajuns la concluzia fireasca (in mintea mea) ca mi se cuvine sa ma dau cu tricicleta pe holuri si sa organizez curse de role viteza in curte cu prietenii. Daca tot ai spatiu, trebuie folosit responsa****Vezi, cum se intampla inevitabil, anii au trecut, iar fratele meu a crescut. Odata cu el, au aparut si... nevoile de adolescent. Camera lui de atunci cea unde astazi vedeti biblioteca nu mai era chiar potrivita. In principal pentru ca venea tarziu acasa si reusea performanta de a deranja intreaga casa fara prea mult efort.Asa ca parintii mei au luat o decizie strategica: i-au facut o camera noua, imensa, in fostul garaj (unul dintre cele trei, pentru ca, aparent, casa noastra a fost pregatita si pentru o mica flota auto). Rezultatul este ceea ce vedeti azi o camera spatioasa, decorata in stil baietesc clasic, in contrast total cu universul meu roz, cu nori atarnati deasupra patului.Imi place sa cred ca fiecare camera din casa asta spune ceva despre noi. Camera parintilor mei, de exemplu, vine la pachet cu un dressing in care mama domina clar teritoriul ocupa aproape tot spatiul, in timp ce tata pare sa se descurce eroic cu vreo trei rafturi.Sufrageria are coltarul acela imens pe care ne adunam toti, mai ales de Craciun, cand ne uitam la Singur acasa. Pe acolo au trecut cel putin 20 de brazi diferiti si tot acolo cade cea mai frumoasa lumina dimineata, din aceea care face totul sa para mai linistit decat e in realitat****Vezi apoi e biblioteca. Locul unde mi-am petrecut saptamani intregi rasfoind colectia de carti a parintilor mei si care, in pandemie, s-a transformat in clasa, birou si refugiu.Asa ca, daca te uiti azi la casa asta, vezi mai mult decat pereti. Vezi o poveste despre munca, adaptare, familie si istorie. O casa care a inceput cu ne mutam ca are geamuri si a ajuns sa treaca, incapatanata, prin toate schimbarile vremurilor fara sa-si piarda nici rostul, nici povestile. DETALII TEHNICE:Compartimentare imobil:-Suprafata teren: 1.500 mp-Curte amenajata si gradina-Livada-2 garaje-Hala in curte, cu acces auto si mansardata (+baie)/posibilitate amenajare piscinaSuprafata constructie-Suprafata utila totala: 483 mp-Suprafata construita totala (cu terase): 580 mpDemisol:-Spalatorie-BaieSubsol-PivnitaParter-Living generos 60 mp-Biblioteca-4 dormitoare-Bucatarie-2 bai-Terasa 22 mpEtaj-Living 45 mp-3 camere-Bucatarie-2 bai-Terasa panoramica 67 mp