Palatul Bragadiru e de vânzare. Ce preț are istoria sa

Palatul Bragadiru e de vânzare, iar prețul e unul pe măsura istoriei sale: 26 de milioane de euro!

”Palat unicat în centrul Bucureștiului, aând 10.000 mp construiți, S+P+3 etaje, amprenta la sol 2.411 mp, sub construcție 4369MP, 87 camere, grădina aferentă palatului 12.121 mp, încadrată în zona urbanistică M3.

Palatul este renovat așa cum reoese din poze, se vinde separat de grădinăsau în totalitate la un preț de 26.000.000 euro, sau separat 1.300.000 fiecare plus 2% comision firmă, având acces la două bulevarde”, se arată în anunțul postat peImoradar24.

Un anunț succint, care nu poate oglindi o istorie unică. Dar de ce e atât de special acest loc?

Palatul Bragadiru a fost realizat după planurile concepute de arhitectul austriac Anton Shuckerl în anul 1894. Este o construcție impresionantă, atât prin mărime, cât și prin arhitectură și decorațiuni, cu o atenție deosebită acordată detaliilor: scări în spirală în stil Normand, stucaturi, statui inserate în fațadă, oglinzi venețiene și balcoane în stil Victorian. Grădina de vară și terasa completează armonios arhitectura eclectică.

Palatul Bragadiru este una dintre cele mai impunătoare construcții ale Bucureștiului de altădată. Să spunem doar că are 82 de camere și 39 de băi, toate dispuse pe trei etaje.

Astăzi, este o locație elegantă, care găzduiește evenimente private, de la ceremonii de nuntă până la petreceri aniversare, personale sau în cadrul firmei, precum și evenimente corporate.

Sala Colosseum este cu adevărat spectaculoasă și orice eveniment organizat aici se impregnează de atmosfera aristocratică și de strălucirea anilor de glorie ai Bucureștiului interbelic.

Palatul Bragadiru, parte din istoria Bucureştiului

Situat în Bucureşti, în sectorul 5, pe Calea Rahovei, la numerele 147-159, Palatul Bragadiru a fost construit în perioada 1894-1895 de către omul de afaceri Dumitru Marinescu Bragadiru, cunoscut la începutul secolului XX ca fiind cel mai mare producător de bere din România.

Viaţa lui Dumitru Marinescu pare desprinsă dintr-un film de Hollywood. S-a născut în anul 1842, într-o familie săracă şi cu mulţi copii. A început să lucreze ca ucenic la o vârstă fragedă (căra apă cu cobiliţa din Damboviţa) în cofetăria şi racheria negustorului Iancu Ştefănescu şi, pentru că s-a dovedit a fi harnic şi cinstit, în scurtă vreme a devenit omul de încredere al patronului, care l-a și luat asociat.

În 1866, Iancu Ştefănescu îi lasă lui întreaga afacere. Dovedindu-se priceput în comerţ, Dumitru Marinescu îşi lărgeşte afacerea şi ia în arendă mai multe fabrici de spirt. În 1877, Războiul de Independenţă îl găseşte vânzând rachiu soldaţilor şi spirt spitalelor pentru răniţi.

Cu capitalul strâns, cumpără un teren în comuna Bragadiru (de unde îşi ia şi numele) şi construieste o fabrică de alcool, o primărie, o şcoala şi o biserică. Apoi cumpară un teren de 10 hectare, cuprins astăzi între Calea Rahovei şi bulevardul George Coşbuc, unde, în 1895, ridică o fabrică de bere.

În 1901, fabrica de bere Bragadiru beneficia de dotări de ultimă oră şi producea aproximativ trei milioane de litri de bere, depăşindu-le pe celelalte două fabrici concurente ale nemţilor Luther si Oppler, care produceau mai puţin de două milioane de litri.

Pe domeniul fabricii, Bragadiru construieşte locuinţe pentru muncitori, magazine, o bancă, propria reşedinţă, dar şi Colosseumul – sau ceea ce numim astăzi Palatul Bragadiru.

Constructia “Colosului” a fost realizată după planurile arhitectului austriac Anton Shuckerl şi a fost concepută ca loc de recreere pentru muncitori, respectând astfel tradiţia fabricilor de bere din acea vreme, de a avea şi un astfel de local în vecinătatea lor.

Construită în stil eclectic, clădirea îmbina arhitectura mai multor construcţii renumite ale timpului: Posta Română, Casa de Economii şi Consemnaţiuni (CEC-ul), clădirea Curţii Supreme de Justiţie, Camera de Comerţ.

În interior, cuprindea o spectaculoasă sală de bal, care putea funcţiona şi ca sală de teatru sau de concerte, o bibliotecă, o popicărie, numeroase camere şi birouri, magazine. Clădirea este emblematică pentru arhitectura armonică a anilor 1900, reflectată în compoziţia faţadei şi bogăţia decoraţiunilor interioare.

A devenit Casa de Cultură Lenin

Bragadiru a murit in 1915, în urma unei crize cardiace. Moştenirea i-a revenit lui Dumitru, fiul cel mare, care s-a ocupat de afacere în continuare şi a ţinut familia unită până la cel de-al Doilea Război Mondial.

La 11 iunie 1948, regimul comunist a trecut în proprietatea statului întregul domeniu Bragadiru, naţionalizând Fabrica de Bere, care a fost redenumită Fabrica de Bere Rahova, după numele cartierului în care se afla. Numele lui Dumitru Marinescu Bragadiru de pe frontonul fabricii de bere a fost spart cu lovituri de ciocan, iar imobilul Colosseum a fost transformat în Casa de Cultură Lenin. Cei din familie au fost daţi afară din case sau azvârliţi în închisori. Câţiva s-au salvat, reuşind să fugă din ţară.

După 1990, puţinii moştenitori rămaşi au revendicat şi obţinut Palatul, în anul 2003. L-au restaurat, iar în prezent aici se găseşte sala de baluri „Colosseum”, unde se organizează diverse concerte, recepţii, conferinţe şi manifestări culturale.

Palatul are 10.000 de metri pătraţi construiţi şi un teren aferent de 12.000 metri pătraţi şi este declarat monument istoric de către Ministerul Culturii şi Cultelor.

Fabrica de bere a fost privatizată în 1998, deşi fusese revendicată încă din 1994.

Înainte de naţionalizare, familia deţinea peste 40 de terenuri şi proprietăţi în Bucureşti, Muntenia şi Moldova. Pentru a reintra în posesia lor, moştenitorii au întreprins multe şi interminabile procese cu statul roman. Numai proprietăţile din Bucureşti sunt estimate la peste 400 milioane de euro. Amintim numai de terenul pe care se află în prezent hotelul Marriott, clădirile Ciclop şi Scala.

Articole similare

Jucătorii din imobiliare sunt încântați de respingerea anulării PUZ-urilor din Sectoarele 2 și 4 în justiție. Decizia Tribunalului București de a respinge anularea PUZ-urilor din Sectoarele 2 și 4 este un prim pas spre deblocarea unei situații create în mod artificial, prin care Capitalei i se restituie dreptul la dezvoltare, anunță Bucharest Real Estate Club (BREC). 
Încă din 2008, când a fost introdusă pentru prima oară cota de TVA de 5% pentru locuinţele livrate ca parte a politicii sociale, TVA a fost unul din instrumentele prin care s-a dorit încurajarea sectorului imobiliar, cu efecte benefice asupra economiei (şi implicit asupra veniturilor bugetare), dar şi asupra condiţiilor de trai. 
Galațiul și Sibiul reprezintă fiecare câte 3% din totalul intențiilor de achiziție la nivel național, în vreme ce Pitești și Ploiești au câte 2%, arată datele Imoradar24. În schimb, Craiova – cel mai mare oraș din Oltenia - este în afara top 10 la nivel național.